Prima zi la … scoala de dans

dansuri

Se spune ca dansul este in noi, ca il simtim cum ne curge prin vene si ca nu trebuie decat sa ii ascultam chemarea atunci cand muzica incepe sa ne atraga spre ringul de dans. Se mai spune ca dansul este la baza un ritual si daca ne gandim bine, pe buna dreptate, el poate fi privit ca un ritual al frumosului, al expresiei umane, al trairilor si emotiilor.

Dansul este limbaj, este vocea noastra interioara atunci cand cuvintele au murit, sau atunci cand sunt de prisos. Iubirea, furia, teama, revolta sunt toate stari prin care fiecare dintre noi a trecut si trecem in fiecare zi, in povestea de viata a fiecaruia. De aceea dansul e in noi, zvacnetul miscarii sta ascuns si latent, reflexele noastre se incolacesc fara o tinta precisa, pana cand muzica ne va face sufletul sa tresara, iar mintea si corpul se vor indrepta intr-un singur suflu spre ringul de dans, unde uiti pentru o clipa cine esti, ce esti, de unde vii, sau unde te indrepti, caci esti mai mult decat o simpla fiinta, esti mai mult decat tine insuti, esti Dansatorul.

Suntem Andreea si Andrei, nascuti chiar in aceeasi zi, in august si ne leaga o prietenie de mai bine de 4 ani. Intr-o zi ne plimbam prin mall si am vazut o reprezentatie de dans. Erau doi instructori si cativa dansatori profesionisti ce incercau sa ne atraga atentia si sa ne prinda si pe noi in ritm. Initial, mai timizi, am stat de o parte ca sa privim, insa, la un moment dat, ne-au chemat expres pe ringul de dans si, cum era vorba aia romaneasca … te-ai prins in hora, acum trebuie sa joci …

Trebuie sa marturisesc ca nu ma pricep prea bine la dans si nici Andrei nu e asa un mare fan. Dar a fost relaxant, mult mai relaxant decat ma asteptam. Nu am executat prea corect, evident, mai ales ca ritmurile se schimbau des, insa muzica buna, miscarea si chiar intreaga atmosfera ne-au facut sa ne simtim foarte bine si sa mai uitam o clipa de griji.

Am primit un fluturas si am aflat ca sunt o scoala de dans cu renume din Bucuresti, Latino-Time. Intr-o zi, ne-am gandit sa incercam si noi sa vedem cum ar fi. Chiar daca uneori mi se pare ca am doua picioare stangi, imi doream de mai demult sa imi inving limitele si sa fac ceva relaxant dupa serviciu. Asa ca am sunat si am facut o programare.

Instructorul e un tip grozav si ne-a introdus cu rabdare in lumea primilor pasi de salsa si bachata. Muzica imi place la nebunie si deja exersam impreuna si acasa. Unde mai pui ca am slabit si Andrei a inceput sa isi corecteze postura pe care si-a stricat-o la orele peste program de la job. M-am simtit ca in prima zi de scoala, asa de multe emotii aveam. Sa nu va imaginati ca stam degeaba, invatam si practic dar si teoretic. Sunt o multime de pasi sau de denumiri din spaniola si nu numai.

Sunt extrem de incatata ca am facut alegerea asta. Andrei e si el entuziast si abia asteptam sa iesim de la serviciu, sau sa treaca saptamana ca sa ajungem la ora de dans. Sala e spatioasa si intima. Conditiile sunt foarte bune. Si am inteles ca trebuie sa ne pregatim de spectacole! Ca invitati-spectatori, bineinteles, dar cine stie ce ne rezerva viitorul. Poate o sa ne placa atat de mult, incat o sa ne simtim precum Richard Gere si Jennifer Lopez in filmul Shall we Dance.