Istoria dansului – SAMBA

În forma sa initialã, samba provine din Brazilia, fostã colonie portughezã (devenitã independentã în 1822) în care,ca si în celelalte colonii europene, au fost adusi mii de sclavi. O mare parte dintre acestia apartineau popoarelor Yoruba si Bantu (din Congo, Angola si Nigeria). Caracteristice acestor popoare erau petrecerile de cult, care puteau dura zile întregi si erau legate în principal de dans, al cãrui scop era provocarea extazului. Din astfel de dansuri a aparut samba, care, ca si rumba, desemna mai multe tipuri de dans.

În secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, s-a nãscut în Brazilia, din contopirea dansurilor de cult africane cu cele portugheze, Maxixe (poza stanga), un dans în cerc (descris ca un Two Step), denumit astfel dupã fructul plin de tepi al cactusului.

În anii 1830 s-a dezvoltat un nou tip de dans care combina figurile caracteristice dansurilor populatiei afroamericane/de culoare cu rotirile si sway-urile indigenilor Lundu. În timp, acesta a fost modificat si a început sã fie dansat în stilul european, în pozitie închisã. În jurul anului 1885 acesta a fost adoptat de cãtre societatea înaltã din Rio si popularizat ca Zemba Queca, pentru ca apoi sã fie redenumit „Mesemba.

În special dupã abolirea sclaviei în 1888, se distinge în Rio de Janeiro, Bahia si Sao Paulo o diversitate covârsitoare de dansuri populare.Dansurile bãstinase erau considerate imorale de cãtre europeni, astfel cã autoritãtile au încercat sã le diminueze popularitatea. Cu toate acestea, multe dintre ele au devenit populare nu numai în rândul afroamericanilor dar si printre indo-europeni/europeni. Batuque, descris ca un dans în cerc cu pasi de Charleston, dansat pe bãtai din palme si percutie, a devenit atât de popular încât împãratul portughez Manuel I, -refugiat în Brazilia în timpul rãzboaielor napoleoniene l-a interzis prin lege. La începutul secolului al XX-lea, Mesemba a fost combinat cu Maxixe. Acesta din urmã a ajuns în 1910 în Europa, fiind urmat în 1924 de Samba. Pentru o perioadã scurtã, pânã în 1925, Samba a fost inclusã si în competitii, însã datoritã miscãrilor si ritmurilor mult prea variate si complexe s-a renuntat la ea.

În forma ei originalã, samba este un dans de grup si se danseazã fãrã contact între parteneri. Bãrbatii si femeile danseazã samba în maniere diferite. Pentru femei dansul constã în miscãri simetrice si rapide ale picioarelor însotite de rãsuciri ale soldurilor si ale umerilor, generând astfel un dans care face tot corpul sa vibreze. Bãrbatii realizeazã aceeasi miscare a picioarelor, însã fãrã miscãrile energice ale bazinului si ale umerilor. Ei danseazã în jurul femeilor, sãrind, rotindu-se si lovindu-si calcâiele cu palmele. Pattern-ul cel mai simplu de samba este o formã de bãtut din palme, remarcatã de J. Debret la sclavi si care se mai întâlneste si azi în Bahia.

Originea cuvântului samba este neclarã: acesta ar putea proveni din cuvântul „semba”, desi alte pãreri spun cã ar fi derivat din „zambo”, cuvânt care desemneazã rodul iubirii dintre un bãrbat negru si o bãstinasã. De asemenea, în limbajul Umbundu este cunoscut termenul „esemba sau olisemba”, care înseamnã „a dansa si a bate din palme”. Kimbundu cunoaste de altfel si termenul „Sesemba”, „a dansa târând picioarele”. Pentru partizanii religiei afro-braziliene, Candomble, „samba” înseamnã „a-ti invoca propriul sfânt (orixa)”. Candomble pãstreazã si azi aceste ritmuri care au influenþat muzica brazilianã, facând din samba un gen unic.

Eminentul folclorist brazilian Edison Caneiro mentioneazã cã era o vreme când cuvântul „samba” era folosit pentru a desemna anumite tipuri de muzicã si de dans introduse de negrii africani în diferite regiuni ale Braziliei, de la Maranhao în nord pânã la Sao Paulo în sud. Muzica corespunzãtoare se numea samba: tambor de mina în Maranhao, milindo în Piaui, bambelo în Rio Grande do Norte, coco, samba de roda e bate-bau în Zona da Mata do Nordeste si Bahia, jongo în zonele Espirito Santo, Rio de Janeiro si Minas Gerais. Pentru sclavii africani adusi în Brazilia în secolele 17, 18 si 19 cuvântul „samba” avea mai multe întelesuri: „a se ruga”, „a invoca spiritele strãmosilor”.

Termenul de „samba” apare în surse scrise din 1838, iar la începutul secolului al XX-lea este înlocuit cu termenul de Batuque.

Prima melodie de samba s-a numit „Pelo Telefone” („La telefon”) si a fost scrisã în 1916 de cãtre Donga (Ernesto Joaquim Maria dos Santos, 1889-1974) si interpretatã de trupa Oita Batutas.

1928 a reprezentat un an special pentru samba. Atunci a fost publicatã în limba francezã o carte de dans scrisã de Paul Boucher ce conþinea instrucþiuni de samba, iar la 12 august 1928 a fost deschisã prima scoalã de samba în Estacio. Primele scoli de samba erau de fapt mici grupuri („blocos”), cuprinzând nu mai mult de 50 de persoane, care, purtând costume specifice, mãrsãluiau pe sunete scoase de instrumentele de percutie. Primul „bloco” a fost atestat în 1928 sub numele de „Deixa Falar”, în districtul Estacio din Rio de Janeiro. Acestia si-au spus „Escola de Samba” (Scoala de Samba) pentru cã s-au cunoscut chiar lângã una din scolile locale. Cu timpul, aceste parade s-au tranformat în competitii foarte bine organizate. Prima competitie de acest gen a avut loc în 1932 si a fost câstigatã de Mangueira.

Începând cu anul 1935, scolile de samba au fost oficial înregistrate ca Gremio (cluburi recreative). În anii ’30, când Brazilia era condusã de presedintele Getulio Vargas, orasul Rio a început sã încurajeze organizarea unui carnaval anual.

Cele mai mari si mai cunoscute scoli de samba se aflã în districtele mai populare din Rio de Janeiro: Imperatriz Leopoldinense, Mangueira, Beija Flor, Portela, Viradouro, Unidos da Tijuca etc. În Franta, Nicia Ribas d’Avila a fost prima persoanã care a introdus aceste aspecte ale culturii braziliene, atunci când a creat în Paris o scoalã de samba la sfârsitul anilor ’70, „Unidos da Tia Nicia”.

Când este vorba de istoria sambei trebuie amintiti si dansatorii Manuel Diniz („Duque” – ducele) si Gaby, doi dansatori de Maxixe rezidenti în Paris, cãrora le este atribuitã crearea versiunii de Ballroom a sambei si introducerea acesteia în Europa. Duque este cel care a modificat Maxixe-ul pentru a se potrivi muzicii inovative pe care o cânta Oito Batutas. Aceastã trupã a continuat sã-si dezvolte muzica, ducând la aparitia unui nou stil de dans numit Samba-Carioca (Carioca este un râu care curge prin Rio de Janeiro). Acest gen este considerat precursorul variantei de Ballroom a sambei si a fost popularizat în 1933, prin intermediul filmului „Flying Down to Rio” în care Fred Astaire si Ginger Rodgers dansau Samba-Carioca.

Oita Batutas este cel care a introdus instrumentele de jazz în Brazilia. Aceste instrumente, în combinatie cu diferitele instrumente de percutie braziliene, au dat sambei un nou ritm. Donga a adoptat instrumentul numit banjo, în locul chitarei; Pixinguinha a adoptat saxofonul, desi timp de 20 de ani a pãstrat fluierul ca instrument principal. Cu aceste noi sunete, compozitori ca Donga, Pixinguinha, Sinho (Jose Barbosa da Silva) si Heitor dos Prazeres au dezvoltat genul Samba-Carioca (Samba din Rio de Janeiro) si Samba da cidade (Samba din oras). Aceastã samba, cu un ritm sincopat caracteristic, a ajuns sã predomine muzica utilizatã la Carnavalul de la RiO.

În general, samba este scrisã în mãsura de 2/4, cu linii sincopate în melodie si în acompaniament.

Muzica brazilianã de samba reprezintã o denumire genericã pentru niste forme de muzicã si de dans destul de diferite. Unele dintre aceste genuri au primit propriile denumiri, cum ar fi Samba-Reggae (apãrut în anii ’80 în Salvador), Timbalada, Lambada si Maracatu.

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, 1948- 1849, samba a fost popularizatã într-o formã simplificatã, standardizatã în 1956 de Pierre Lavelle.

În 1959 a fost acceptatã definitiv în programul competitional, în categoria dansurilor latino-americane. Dupã toate schimbãrile, contopirile culturale si simplificãrile aduse, samba dansatã astãzi la nivel social si competitional nu mai are prea multe în comun cu samba originalã.

Articole preluate de pe site-ul www.royaldance.ro